PROBLEMA CALITĂŢII APEI

     

   Problema calităţii apei

   Problemele resurselor acvatice şi utilizarea lor raţională, problema calităţii apei sunt unele dintre cele mai acute şi importante probleme în Moldova. Aceaste probleme influenţează foarte multe aspecte ale vieţii sociale şi economice de-a lungul istoriei a existenţei statului. În prezent, calitatea apei din ţara este o problemă, active dezbătută de mediile politic, medical, ingineresc, geografic, precum şi forumurile sociale şi economice. V-om enumera câteva aspecte ale acestei probleme în Republica Moldova: 

• Republica Moldova ocupă unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte rezervele de apa potabilă pe cap de locuitor: 

  - lipsa de apă afectează în mod negativ calitatea vieţii şi economia ţării. 

• Calitatea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane a ţării, în cele mai multe cazuri nu corespunde cu standardele republicane, europene şi internaţionale (UNESCO, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi altele). 

- apă de suprafaţă, în cele mai multe părţi ale ţării este contaminată de surse antropice, în special de nitraţi. 

• În Republica Moldova nu există un cadru legislativ coerent pentru gestionarea surselor de apă, implementarea tehnologii moderne de purificare a apei, de re-utilizarea şi irigare. 

• La multe întreprinderi, şi în zonele rurale nu există instalaţii de tratare a apelor uzate sau ele sunt în stare nefuncțională. 

• Mortalitatea şi morbiditatea din cauza calităţii proaste a apei este mai mare în mediul rural decât în ​​oraşe. 

     Pentru rezolvarea problemelelor enumerate mai sus, generate de cantitatea şi calitatea apelor, savanţii AŞM elaborează programe de Stat, care vor contribui la abordarea integrată a activităţilor legate de gestionarea  resurselor acvatice, reducerea impactului negativ al factorilor antropici asupra calităţii apelor, reciclarea şi reutilizarea apelor, asigurarea cu apă potabilă a tuturor localităţilor Statului. Realizarea acestor programe va avea un impact poziti  atât asupra mediuli înconjurător şi asupra creşterii economice şi a calităţii vieţii a populaţiei şi a ţării în ansamblu. 

                                                                       Valentina Gurieva

                                                                        bibliograf grad. 1.

   

CERCETĂTORII ŞTIINŢIFICI ÎN DOMENIUL "RESURSELE DE APĂ". BIBLIOGRAFIE. VOL.1. CH., 2013.

      ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

       BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ CENTRALĂ „ANDREI  LUPAN”

                           

                           

                                    

      CERCETĂTORI ŞTIINŢIFICi  ÎN DOMENIUL

                    „ RESURSELE DE APĂ ”                                  

                                        

                                            Indice bibliografic tematic                                                          

 Vol. 1.

Chişinău, 2013

                                          

                                                                    PREFAŢĂ

      Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe a Moldovei dobândesc o experienţă semnificativă ştiinţifică şi practică în domeniul “Resursele de apă în Moldova”. Congresele, simpozioanele, conferinţele internaţionale şi naţionale  – sunt platformele pentru dezbaterea problemelor ce ţin de resursele de apă, identificarea căilor soluţionării lor, schimbul de experienţă şi informaţie, stabilirea relaţiilor între cercurile ştiinţifice din diferite ţări.

      Preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca – unic cercetător în diferite domenii : chimie, chimie ecologică, fizică, dar şi în domeniul umanistic şi participând la toate evenimentele de importanţă naţională şi internaţională permanent accentuează importanţa eforturilor actuale ale savanţilor Academiei de Ştiinţe, specialiştilor din diverse domenii în ideea identificării problemelor apei şi a explorării culturii ce ţine de domeniul apei. „Apa este unul dintre darurile cele mai importante ale naturii pentru omenire, asigurarea accesului oamenilor la apa potabilă de calitate este cel mai important obiectiv”,  accentuează academicianul, relevând rolul major al apei pentru sănătate, în economia naţională, în istoria diferitor state, dar şi în religie, mitologie şi artă. Deasemenea subliniază necesitatea efectuării cercetărilor privind crearea unor tehnologii de purificare şi tratare a apelor şi prezentând  metode moderne şi eficiente de epurare a apei.

      Igor Serotila, secretarul Programului de stat „Cercetări ştiinţifice şi de management ale calităţii apelor”, prezintă structura Programului şi interacţiunea cercetătorilor cu societatea şi autorităţile administraţiei publice locale şi centrale. Totodată, Igor Serotila precizează, că pentru soluţionarea problemelor de aprovizionare cu apă în cadrul programului a fost elaborat un concept de gestionare descentralizată a resurselor de apă. Acesta a fost expus în cadrul mai multor şedinţe publice cu autorităţile de resort, precum şi în cadrul reuniunilor de specialitate din spaţiul european de cercetare. Respectivul concept va fi propus spre aprobare în contextul elaborării cadrului normativ referitor la  noile legi ai apelor, la care participă cercetătorii AŞM.

      Constantin Moraru, dr. hab., prof., şef al Laboratorului de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească, Institutul de Geologie şi Seismologie al AŞM îşi expune parerea despre situaţia cu privire la starea apelor subterane. Specialistul remarcă necesitatea utilizării apelor de tranzit (din Prut şi Nistru) şi conservarea apelor subterane, dată fiind importanţa acestora pentru ecosistemul Republicii Moldova. Totodată, C. Moraru menţionează faptul că utilizarea apelor subterane în scopul aprovizionării cu apă a populaţiei nu este oportună. Utilizarea excesivă şi necontrolată a acestor resurse va avea un impact negativ asupra dezvoltării durabile a Republicii Moldova. În acest context, cercetătorul remarcă că apele de tranzit nu sunt utilizate adecvat, potenţialul de utilizare al cărora ar acoperi necesităţile socio-economie ale ţării.

      Elena Zubcov, dr. hab., prof., şef al Laboratorului de Hidrobiologie şi Ecotoxicologie, Institutul de Zoologie al AŞM, prezintă situaţia precară, în care se află astăzi apele r. Nistru, precum şi utilizarea ineficientă şi abuzivă de către autorităţi a acestor resurse. Mai mult, expertul a menţionat că repercusiunile managementului defectuos al bazinului r. Nistru va genera o situaţie dezastruoasă atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru Ucraina.

     Fiind delegată din partea comunităţii ştiinţifice a Republicii Moldova la negocierea Acordului între Ucraina şi Republica Moldova privind funcţionarea Complexului energetic Dnestrovsk, dr. hab., prof. Elena Zubcov semnalează pericolul iminent al finalizării construcţiei Hidrocentralei de la Dnestrovsk asupra regimului hidrobiologic al r. Nistru.

     Revenind la soluţiile propuse de savanţi, un element de noutate pentru Republica Moldova, introdus de noua lege a apelor este cel al managementul descentralizat (principiul bazinal), conform căruia resursele de apă se formează şi se gospodăresc în bazine şi subbazine hidrografice.

   În acest sens, în cadrul Programului de Stat ”Cercetări științifice și de management ale calității apelor”, au fost efectuate studii de asimilare a bunelor practici atât manageriale, cât și legislative utilizate în comunitatea internațională, inclusiv în spațiul european. Rezultatele acestor studii s-au cristalizat în conceptul de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, care presupune o gestionare descentralizată a resurselor de apă și include alimentarea cu apă a localităţilor republicii din apele de suprafaţă şi de tranzit, minimalizând folosirea apelor subterane.

      Potrivit conceptului, oraşele din Nordul republicii sunt alimentate cu apă din râul Prut şi Nistru printr-o rețea hidrografică comună, formată din apeductul Soroca-Bălţi și lacul de acumulare Costeşti-Stânca. Centrul republicii este alimentat din bazinul fluviului Nistru prin stațiunea de la Vadul lui Vodă. Pentru alimentarea Sudului republicii este utilizată apa din fluviile Prut, Dunărea, Nistru.

      Savanţii îşi arată disponibilitatea şi suportul ştiinţific deplin pentru autorităţile în domeniu și îşi exprimă speranţa consolidării acţiunilor tuturor factorilor de decizie naţională în soluţionarea problemelor semnalate, anticipând apropierea situaţiei critice în această problemă vitală.

      În acest sens, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a elaborat primul număr al bibliografiei “Cercetători ştiinţifici în domeniul resurselor de apă”, care conține informații despre activitatea savanţilor în acest domeniu. Prima ediție include listele lucrărilor următorilor savanţii :  acad. Gheorghe Duca, membru cor. Tudor Lupaşcu, dr. Maria Sandu, dr. hab. Petru Cocîrţă, dr. hab. Orest Melniciuc, dr. hab. Constantin Moraru.

                                                  Valentina Gurieva   

                                        Bibliograf BŞC „A. Lupan” a AŞM

LEONARDO DA VINCI NUMEA APA CA „SEVA VIEŢII PE PĂMÂNT”

        Abordarea problemei apei a început de mai multe decenii în statele dezvoltate. Pentru soluţionarea ei sunt necesare eforturi coordonate la nivel internaţional. ONU prin organisme specializate promovează noile principii necesare unei dezvoltări durabile, inclusiv cu privire la apă.

       Uniunea Europeană prin Directiva-Cadru privind Apa a înaintat acţiuni concrete către ţările europene. Astfel rămâne punerea în practică a noilor standarde şi prevederi legislative conform cerinţelor UE. Ştiinţa demonstrează că dacă abuzăm de apă sunt afectate flora şi fauna acvatică, natura şi mediul ambiant în general. Pentru a avea apa dorită fără a compromite dezvoltarea durabilă statele membre ale UE s-au reunit la Consiliul Informativ de Mediu (Lisabona, 2007), unde au dezbătut strategia ce ţine de secete şi deficitul de apă, care devin tot mai frecvente pe Terra. Din punct de vedere istoric, triplarea populaţiei mondiale în cursul secolului XX a sporit de şase ori consumul de apă, mai ales din cauza creşterii necesităţilor alimentare. Agricultura reprezintă în medie 70% din consumul mondial de apă. De aceea, soluţia evitării unei lipse acute de apă stă şi în agricultură. Tendinţa de creştere a consumului de apă este condiţionată deasemenea şi de gestionarea incorectă a apei, de practicile agricole nedurabile.

        Activitatea umană implică nu doar modificări esenţiale privind cantitatea dar şi calitatea apelor naturale.

Declaraţia Drepturilor Omului însă prevede că fiecare persoană are dreptul de acces la apă calitativă, iar acest drept nu poate fi restricţionat din motive economice. Lipsa apei ar putea fi una din principalele provocări economico-sociale ale acestui secol, inclusiv şi pentru Republica Moldova.

Principala sursă de aprovizionare cu apă este fl. Nistru, cărui îi revin 54%, râului Prut - 16%, altor surse de apă de suprafaţă - 7%, apelor subterane - 23 %.

      Densitatea reţelei hidrografice în mediu pe republică constituie 0,48 km/km2, variind de la 0,84 km/km2 la nordul ţării până la 0,12 km/km2 în partea stângă a Nistrului. Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt apele pluviale şi cele provenite de la topirea zăpezilor.

Starea apelor râurilor mari (fl. Dunărea, fl. Nistru şi r. Prut) în ultimii ani nu a suferit schimbări esenţiale atât la indicii organoleptici cât şi la cei hidrochimici.
      Calitatea apei râurilor mici se caracterizează printr-un grad înalt de poluare cu ioni de amoniu, nitriţi, compuşi ai cuprului, produse petroliere, fenol, substanţe tensioactive, substanţe ce degradează biochimic (CBO5),  precum şi prin nivelul redus al conţinutului de oxigen dizolvat în apă.

Valoarea indicilor cantitativi şi calitativi a fito- şi zooplanctonului fl. Nistru denotă, că apa lui se încadrează în zona β-mezosaprobe clasa III „satisfăcător curată”–„slab poluată”; apa r. Prut este de clasa III – „moderat poluată”, iar în secţiunea s. Valea Mare după indicii perifitonului şi zoobentosului este apreciată ca „moderat poluată – degradată”.

     După toate grupele de elemente hidrobiologice calitatea apei din majoritatea râurilor mici din republică se încadrează în clasa intermediară III-IV – „moderat poluată–degradată”.

          Poluarea apelor de suprafaţă este cauzată, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei comunale, sectorul agrar (dejecţii animaliere acumulate, depozite de pesticide etc.) şi sectorul energetic, cum ar fi depozitele de produse petroliere, staţiile de alimentare cu petrol, alte surse de poluare continuă.

         Un rol deosebit în bilanţul terestru al apei îl joacă apele subterane. Ele se includ activ în ciclul hidrologic ca parte componentă a debitului subteran de apă.

      În Republica Moldova populaţia rurală, care constituie cca 40%, se alimentează cu apă din straturile subterane. Pe teritoriul ţării sunt cca 6600 sonde adânci de foraj. Apele freatice sunt folosite intens în zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii fântâni şi izvoare.

       Calitatea apelor din fântâni, deseori şi din sistemele de distribuire, aproape pe întreg teritoriul republicii nu corespunde standardului „Apa potabilă”. Ponderea probelor ce nu corespund  parametrilor sanitaro-chimici din sursele centralizate subterane a constituit 67,8% în 2010, iar după parametrii sanitaro-chimici şi microbiologici atât în apeductele comunale urbane cât şi în cele rurale rămâne a fi mare: 6,9% în 2010; apeducte urbane 16,7% şi 14,8% – apeducte rurale.

         Deşi Republica Moldova dispune de rezerve de apă, managementul apelor este încă defectuos şi dezechilibrat. Conform Biroului Naţional de Statistică au loc pierderi foarte mari de apă în reţelele de distribuţie, în aşezările urbane şi în sistemele de irigaţie.

           Etapa importantă în vederea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană prezintă realizarea politicii naţionale în domeniul resurselor de apă şi a recomandărilor Directivei Cadru 2000/60 UE.

            Problema optimizării regimului, bilanţului şi a calităţii apelor naturale este o verigă importantă în multitudinea de consecinţe legate de intervenţia omului asupra naturii, reflectată prin defrişarea pădurilor, desţelenirea pământurilor, desecarea terenurilor înmlăştinite, reglarea cursului râurilor, captarea apei curate şi evacuarea apelor uzate cu un conţinut sporit de substanţe dăunătoare, crearea acumulărilor (mici şi mari) de apă care au generat schimbări calitative şi cantitative în reţeaua hidrografică din Republica Moldova.

                                                                                                       Maria Sandu

dr. în ştiinţe chimice, conferenţiar cercetător

Institutului de Ecologie şi Geografie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei