CERCETĂTORII ŞTIINŢIFICI ÎN DOMENIUL "RESURSELE DE APĂ". BIBLIOGRAFIE. VOL.1. CH., 2013.

      ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

       BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ CENTRALĂ „ANDREI  LUPAN”

                           

                           

                                    

      CERCETĂTORI ŞTIINŢIFICi  ÎN DOMENIUL

                    „ RESURSELE DE APĂ ”                                  

                                        

                                            Indice bibliografic tematic                                                          

 Vol. 1.

Chişinău, 2013

                                          

                                                                    PREFAŢĂ

      Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe a Moldovei dobândesc o experienţă semnificativă ştiinţifică şi practică în domeniul “Resursele de apă în Moldova”. Congresele, simpozioanele, conferinţele internaţionale şi naţionale  – sunt platformele pentru dezbaterea problemelor ce ţin de resursele de apă, identificarea căilor soluţionării lor, schimbul de experienţă şi informaţie, stabilirea relaţiilor între cercurile ştiinţifice din diferite ţări.

      Preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca – unic cercetător în diferite domenii : chimie, chimie ecologică, fizică, dar şi în domeniul umanistic şi participând la toate evenimentele de importanţă naţională şi internaţională permanent accentuează importanţa eforturilor actuale ale savanţilor Academiei de Ştiinţe, specialiştilor din diverse domenii în ideea identificării problemelor apei şi a explorării culturii ce ţine de domeniul apei. „Apa este unul dintre darurile cele mai importante ale naturii pentru omenire, asigurarea accesului oamenilor la apa potabilă de calitate este cel mai important obiectiv”,  accentuează academicianul, relevând rolul major al apei pentru sănătate, în economia naţională, în istoria diferitor state, dar şi în religie, mitologie şi artă. Deasemenea subliniază necesitatea efectuării cercetărilor privind crearea unor tehnologii de purificare şi tratare a apelor şi prezentând  metode moderne şi eficiente de epurare a apei.

      Igor Serotila, secretarul Programului de stat „Cercetări ştiinţifice şi de management ale calităţii apelor”, prezintă structura Programului şi interacţiunea cercetătorilor cu societatea şi autorităţile administraţiei publice locale şi centrale. Totodată, Igor Serotila precizează, că pentru soluţionarea problemelor de aprovizionare cu apă în cadrul programului a fost elaborat un concept de gestionare descentralizată a resurselor de apă. Acesta a fost expus în cadrul mai multor şedinţe publice cu autorităţile de resort, precum şi în cadrul reuniunilor de specialitate din spaţiul european de cercetare. Respectivul concept va fi propus spre aprobare în contextul elaborării cadrului normativ referitor la  noile legi ai apelor, la care participă cercetătorii AŞM.

      Constantin Moraru, dr. hab., prof., şef al Laboratorului de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească, Institutul de Geologie şi Seismologie al AŞM îşi expune parerea despre situaţia cu privire la starea apelor subterane. Specialistul remarcă necesitatea utilizării apelor de tranzit (din Prut şi Nistru) şi conservarea apelor subterane, dată fiind importanţa acestora pentru ecosistemul Republicii Moldova. Totodată, C. Moraru menţionează faptul că utilizarea apelor subterane în scopul aprovizionării cu apă a populaţiei nu este oportună. Utilizarea excesivă şi necontrolată a acestor resurse va avea un impact negativ asupra dezvoltării durabile a Republicii Moldova. În acest context, cercetătorul remarcă că apele de tranzit nu sunt utilizate adecvat, potenţialul de utilizare al cărora ar acoperi necesităţile socio-economie ale ţării.

      Elena Zubcov, dr. hab., prof., şef al Laboratorului de Hidrobiologie şi Ecotoxicologie, Institutul de Zoologie al AŞM, prezintă situaţia precară, în care se află astăzi apele r. Nistru, precum şi utilizarea ineficientă şi abuzivă de către autorităţi a acestor resurse. Mai mult, expertul a menţionat că repercusiunile managementului defectuos al bazinului r. Nistru va genera o situaţie dezastruoasă atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru Ucraina.

     Fiind delegată din partea comunităţii ştiinţifice a Republicii Moldova la negocierea Acordului între Ucraina şi Republica Moldova privind funcţionarea Complexului energetic Dnestrovsk, dr. hab., prof. Elena Zubcov semnalează pericolul iminent al finalizării construcţiei Hidrocentralei de la Dnestrovsk asupra regimului hidrobiologic al r. Nistru.

     Revenind la soluţiile propuse de savanţi, un element de noutate pentru Republica Moldova, introdus de noua lege a apelor este cel al managementul descentralizat (principiul bazinal), conform căruia resursele de apă se formează şi se gospodăresc în bazine şi subbazine hidrografice.

   În acest sens, în cadrul Programului de Stat ”Cercetări științifice și de management ale calității apelor”, au fost efectuate studii de asimilare a bunelor practici atât manageriale, cât și legislative utilizate în comunitatea internațională, inclusiv în spațiul european. Rezultatele acestor studii s-au cristalizat în conceptul de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, care presupune o gestionare descentralizată a resurselor de apă și include alimentarea cu apă a localităţilor republicii din apele de suprafaţă şi de tranzit, minimalizând folosirea apelor subterane.

      Potrivit conceptului, oraşele din Nordul republicii sunt alimentate cu apă din râul Prut şi Nistru printr-o rețea hidrografică comună, formată din apeductul Soroca-Bălţi și lacul de acumulare Costeşti-Stânca. Centrul republicii este alimentat din bazinul fluviului Nistru prin stațiunea de la Vadul lui Vodă. Pentru alimentarea Sudului republicii este utilizată apa din fluviile Prut, Dunărea, Nistru.

      Savanţii îşi arată disponibilitatea şi suportul ştiinţific deplin pentru autorităţile în domeniu și îşi exprimă speranţa consolidării acţiunilor tuturor factorilor de decizie naţională în soluţionarea problemelor semnalate, anticipând apropierea situaţiei critice în această problemă vitală.

      În acest sens, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a elaborat primul număr al bibliografiei “Cercetători ştiinţifici în domeniul resurselor de apă”, care conține informații despre activitatea savanţilor în acest domeniu. Prima ediție include listele lucrărilor următorilor savanţii :  acad. Gheorghe Duca, membru cor. Tudor Lupaşcu, dr. Maria Sandu, dr. hab. Petru Cocîrţă, dr. hab. Orest Melniciuc, dr. hab. Constantin Moraru.

                                                  Valentina Gurieva   

                                        Bibliograf BŞC „A. Lupan” a AŞM

LEONARDO DA VINCI NUMEA APA CA „SEVA VIEŢII PE PĂMÂNT”

        Abordarea problemei apei a început de mai multe decenii în statele dezvoltate. Pentru soluţionarea ei sunt necesare eforturi coordonate la nivel internaţional. ONU prin organisme specializate promovează noile principii necesare unei dezvoltări durabile, inclusiv cu privire la apă.

       Uniunea Europeană prin Directiva-Cadru privind Apa a înaintat acţiuni concrete către ţările europene. Astfel rămâne punerea în practică a noilor standarde şi prevederi legislative conform cerinţelor UE. Ştiinţa demonstrează că dacă abuzăm de apă sunt afectate flora şi fauna acvatică, natura şi mediul ambiant în general. Pentru a avea apa dorită fără a compromite dezvoltarea durabilă statele membre ale UE s-au reunit la Consiliul Informativ de Mediu (Lisabona, 2007), unde au dezbătut strategia ce ţine de secete şi deficitul de apă, care devin tot mai frecvente pe Terra. Din punct de vedere istoric, triplarea populaţiei mondiale în cursul secolului XX a sporit de şase ori consumul de apă, mai ales din cauza creşterii necesităţilor alimentare. Agricultura reprezintă în medie 70% din consumul mondial de apă. De aceea, soluţia evitării unei lipse acute de apă stă şi în agricultură. Tendinţa de creştere a consumului de apă este condiţionată deasemenea şi de gestionarea incorectă a apei, de practicile agricole nedurabile.

        Activitatea umană implică nu doar modificări esenţiale privind cantitatea dar şi calitatea apelor naturale.

Declaraţia Drepturilor Omului însă prevede că fiecare persoană are dreptul de acces la apă calitativă, iar acest drept nu poate fi restricţionat din motive economice. Lipsa apei ar putea fi una din principalele provocări economico-sociale ale acestui secol, inclusiv şi pentru Republica Moldova.

Principala sursă de aprovizionare cu apă este fl. Nistru, cărui îi revin 54%, râului Prut - 16%, altor surse de apă de suprafaţă - 7%, apelor subterane - 23 %.

      Densitatea reţelei hidrografice în mediu pe republică constituie 0,48 km/km2, variind de la 0,84 km/km2 la nordul ţării până la 0,12 km/km2 în partea stângă a Nistrului. Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt apele pluviale şi cele provenite de la topirea zăpezilor.

Starea apelor râurilor mari (fl. Dunărea, fl. Nistru şi r. Prut) în ultimii ani nu a suferit schimbări esenţiale atât la indicii organoleptici cât şi la cei hidrochimici.
      Calitatea apei râurilor mici se caracterizează printr-un grad înalt de poluare cu ioni de amoniu, nitriţi, compuşi ai cuprului, produse petroliere, fenol, substanţe tensioactive, substanţe ce degradează biochimic (CBO5),  precum şi prin nivelul redus al conţinutului de oxigen dizolvat în apă.

Valoarea indicilor cantitativi şi calitativi a fito- şi zooplanctonului fl. Nistru denotă, că apa lui se încadrează în zona β-mezosaprobe clasa III „satisfăcător curată”–„slab poluată”; apa r. Prut este de clasa III – „moderat poluată”, iar în secţiunea s. Valea Mare după indicii perifitonului şi zoobentosului este apreciată ca „moderat poluată – degradată”.

     După toate grupele de elemente hidrobiologice calitatea apei din majoritatea râurilor mici din republică se încadrează în clasa intermediară III-IV – „moderat poluată–degradată”.

          Poluarea apelor de suprafaţă este cauzată, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei comunale, sectorul agrar (dejecţii animaliere acumulate, depozite de pesticide etc.) şi sectorul energetic, cum ar fi depozitele de produse petroliere, staţiile de alimentare cu petrol, alte surse de poluare continuă.

         Un rol deosebit în bilanţul terestru al apei îl joacă apele subterane. Ele se includ activ în ciclul hidrologic ca parte componentă a debitului subteran de apă.

      În Republica Moldova populaţia rurală, care constituie cca 40%, se alimentează cu apă din straturile subterane. Pe teritoriul ţării sunt cca 6600 sonde adânci de foraj. Apele freatice sunt folosite intens în zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii fântâni şi izvoare.

       Calitatea apelor din fântâni, deseori şi din sistemele de distribuire, aproape pe întreg teritoriul republicii nu corespunde standardului „Apa potabilă”. Ponderea probelor ce nu corespund  parametrilor sanitaro-chimici din sursele centralizate subterane a constituit 67,8% în 2010, iar după parametrii sanitaro-chimici şi microbiologici atât în apeductele comunale urbane cât şi în cele rurale rămâne a fi mare: 6,9% în 2010; apeducte urbane 16,7% şi 14,8% – apeducte rurale.

         Deşi Republica Moldova dispune de rezerve de apă, managementul apelor este încă defectuos şi dezechilibrat. Conform Biroului Naţional de Statistică au loc pierderi foarte mari de apă în reţelele de distribuţie, în aşezările urbane şi în sistemele de irigaţie.

           Etapa importantă în vederea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană prezintă realizarea politicii naţionale în domeniul resurselor de apă şi a recomandărilor Directivei Cadru 2000/60 UE.

            Problema optimizării regimului, bilanţului şi a calităţii apelor naturale este o verigă importantă în multitudinea de consecinţe legate de intervenţia omului asupra naturii, reflectată prin defrişarea pădurilor, desţelenirea pământurilor, desecarea terenurilor înmlăştinite, reglarea cursului râurilor, captarea apei curate şi evacuarea apelor uzate cu un conţinut sporit de substanţe dăunătoare, crearea acumulărilor (mici şi mari) de apă care au generat schimbări calitative şi cantitative în reţeaua hidrografică din Republica Moldova.

                                                                                                       Maria Sandu

dr. în ştiinţe chimice, conferenţiar cercetător

Institutului de Ecologie şi Geografie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

„APA ESTE CEA MAI RASPÂNDITĂ SUBSTANŢĂ PE SUPRAFAŢĂ GLOBULUI PĂMÂNTESC...”

Apa este  cea mai  raspândită substanţă pe suprafaţă globului pământesc si, fără exagerare, cel mai important lichid pentru viaţă. Apa este matricea vieţii. Consumul zilnic de apa necesar omului este aproximativ de 1,5-2 litri. Apa folosită de om trebuie să întrunească anumite proprietaţi organoleptice, fizice şi chimice.

Resursele acvatice ale Republicii Moldova prezintă o reţea dezvoltată de râuri cu lungimea mai mare de 16000 km, în care se înclud şi râurile cele mai mari.

Râurile Nistru şi Prut sunt arterele de apă principale ale ţării. Râul Nistru cu lungimea 630 km şi râul Prut cu lungimea 695 km (pe teritoriul Republicii Moldova) au un debit anual de  13,6 km³, şi surse subterane (peste 6200 fântâni arteziene).

Conform datelor Ministerului Sănătăţii  alimentarea cu apă  a localităţilor  este asigurată în proporţie de 30 % - din sursele de suprafaţă şi 70 % din ape subterane. Populaţia rurală se alimentează exclusiv din ape subterane, iar populaţia urbană în proporţie de 40 % din râul Nistru; 12 % din  râul Prut; 3 % din alte surse de suprafaţă şi 45 % din ape subterane.

         Potrivit gradului de poluare, râul Nistru este de clasa a 2-a  - “poluare moderată”. Calitatea apei râului Prut, în amonte de oraşul Ungheni, este de clasa a 2-a, în aval este de clasa a 3-a.

Deosebit de valoroase pentru Moldova sunt apele subterane. Repartizarea acestor resurse de apă pe teritoriul ţării este foarte neuniformă, cea mai mare parte a lor fiind concentrată în văile Nistrului şi Prutului. În ansamblu, resursele de apă disponibile pentru diferite necesităţi în Moldova ating mărimea 7,2 km³/an,  luând  în  seamă  cantităţile  de  ape  de suprafaţă formate în teritoriu (1,31 km³), a apelor subterane (1,1 km³) şi din râurile transfrontaliere pe teritoriu, Nistru -4,1 km³ şi Prut - 0,7 km³ . Cantităţile de apă pe cap de locuitor ating cca 0,33 mii m³/an din resursele de apă interne şi cca 1,7 mii m³/an din râurile transfrontaliere.

     Principalele probleme în ce priveşte apele subterane sunt:

-         conţinutul mărit de fluor (16 mg/l) în raioanele Glodeni, Făleşti, Ungheni, Călăraşi, Hînceşti, Căuşeni, Criuleni, Nisporeni, UTA Găgăuzia;

-         conţinutul de natriu (200-560 mg/l) şi amonoac (2-10 mg/l) în toate zonele;

-         conţinutul de stronţiu (7-14 mg/l) – Orhei, Chişinău;

-         conţinutil de hidrogen sulfurat (3-20 mg/l) – Ungheni, Hînceşti, Căuşeni, Chişinău, UTA Găgăuzia;

-         conţinutul de fier (1-2,5 mg/l) – Bălţi, Făleşti, Edineţ, Sîngerei, Cahul.

Calitatea apelor de suprafaţă în Republica Moldova variază, în unele localităţi fiind atinse cote destul de periculoase. Apa râurilor Nistru şi Prut este clasificată, în linii mari, ca “apă bună pentru potabilizare” pe majoritatea tronsoanelor, conform indicatorilor microbiologici şi ca “apă moderat poluată”, conform indicatorilor chimici. Variind de la an la an, în apa Prutului s-au înregistrat şi cazuri de majorări ale conţinutului de azotaţi, materii organice, substanţe în suspensie, metale grele. Apa râurilor mici, în majoritatea cazurilor, este apreciată ca “apă foarte poluată” şi ca “apă degradată”. Calitatea apelor subterane este mai bună, cu toate aceste în diferite localităţi sunt înregistrate cantităţi excesive de fier, azotaţi, hidrogen sulfurat, metan, fluor. Apele subterane din orizontul freatic din văile râurilor mici sunt mai puternic poluate, mai frecvent cu nitraţi, sursele fiind plasarea pe teren a gunoiului şi a altor deşeuri, folosirea iraţională a îngrăşămintelor minerale, etc. În unele cazuri apele freatice sunt intens poluate cu substanţe petroliere.

                                                                                             Tudor Lupaşcu,

Membru corespondent,

                                                                                      directorul Institutului de Chimie

       a Academiei de Ştiinţe a Moldovei