Apa este cea mai raspândită substanţă pe suprafaţă globului
pământesc si, fără exagerare, cel mai important lichid pentru viaţă. Apa
este matricea vieţii. Consumul zilnic de apa necesar omului este aproximativ de
1,5-2 litri. Apa folosită de om trebuie să întrunească anumite proprietaţi
organoleptice, fizice şi chimice.
Resursele acvatice ale Republicii Moldova prezintă o reţea dezvoltată de
râuri cu lungimea mai mare de 16000
km , în care se înclud şi râurile cele mai mari.
Râurile Nistru şi Prut sunt arterele de apă principale ale ţării. Râul
Nistru cu lungimea 630 km
şi râul Prut cu lungimea 695
km (pe teritoriul Republicii Moldova) au un debit anual
de 13,6 km3, şi surse subterane
(peste 6200 fântâni arteziene).
Conform datelor Ministerului Sănătăţii
alimentarea cu apă a
localităţilor este asigurată în
proporţie de 30 % - din sursele de suprafaţă şi 70 % din ape subterane.
Populaţia rurală se alimentează exclusiv din ape subterane, iar populaţia
urbană în proporţie de 40 % din râul Nistru; 12 % din râul Prut; 3 % din alte surse de suprafaţă şi
45 % din ape subterane.
Potrivit gradului de poluare, râul
Nistru este de clasa a 2-a - “poluare
moderată”. Calitatea apei râului Prut, în amonte de oraşul Ungheni, este de
clasa a 2-a, în aval este de clasa a 3-a.
Deosebit de valoroase pentru
Moldova sunt apele subterane. Repartizarea acestor resurse de apă pe teritoriul
ţării este foarte neuniformă, cea mai mare parte a lor fiind concentrată în
văile Nistrului şi Prutului. În ansamblu, resursele de apă disponibile pentru
diferite necesităţi în Moldova ating mărimea 7,2 km3/an, luând
în seamă cantităţile
de ape de suprafaţă formate în teritoriu (1,31 km3),
a apelor subterane (1,1 km3) şi din râurile transfrontaliere pe
teritoriu, Nistru -4,1 km3 şi Prut - 0,7 km3 .
Cantităţile de apă pe cap de locuitor ating cca 0,33 mii m3/an din
resursele de apă interne şi cca 1,7 mii m3/an din râurile
transfrontaliere.
Principalele probleme în ce priveşte apele
subterane sunt:
-
conţinutul mărit de fluor (16 mg/l)
în raioanele Glodeni, Făleşti, Ungheni, Călăraşi, Hînceşti, Căuşeni, Criuleni,
Nisporeni, UTA Găgăuzia;
-
conţinutul de natriu (200-560 mg/l)
şi amonoac (2-10 mg/l) în toate zonele;
-
conţinutul de stronţiu (7-14 mg/l) –
Orhei, Chişinău;
-
conţinutil de hidrogen sulfurat (3-20
mg/l) – Ungheni, Hînceşti, Căuşeni, Chişinău, UTA Găgăuzia;
-
conţinutul de fier (1-2,5 mg/l) – Bălţi, Făleşti, Edineţ,
Sîngerei, Cahul.
Calitatea apelor de suprafaţă
în Republica Moldova variază, în unele localităţi fiind atinse cote destul de
periculoase. Apa râurilor Nistru şi Prut este clasificată, în linii mari, ca
“apă bună pentru potabilizare” pe majoritatea tronsoanelor, conform
indicatorilor microbiologici şi ca “apă moderat poluată”, conform indicatorilor
chimici. Variind de la an la an, în apa Prutului s-au înregistrat şi cazuri de
majorări ale conţinutului de azotaţi, materii organice, substanţe în suspensie,
metale grele. Apa râurilor mici, în majoritatea cazurilor, este apreciată ca
“apă foarte poluată” şi ca “apă degradată”. Calitatea apelor subterane este mai
bună, cu toate aceste în diferite localităţi sunt înregistrate cantităţi
excesive de fier, azotaţi, hidrogen sulfurat, metan, fluor. Apele subterane din
orizontul freatic din văile râurilor mici sunt mai puternic poluate, mai
frecvent cu nitraţi, sursele fiind plasarea pe teren a gunoiului şi a altor
deşeuri, folosirea iraţională a îngrăşămintelor minerale, etc. În unele cazuri
apele freatice sunt intens poluate cu substanţe petroliere.
Tudor Lupaşcu,
Membru corespondent,
directorul Institutului
de Chimie
a Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Комментариев нет:
Отправить комментарий